miercuri, 19 ianuarie 2011

Prima afacere

Se întâmpla in iunie 2006, sa fiu într-o crâșmă la masa cu inca 2 prieteni vechi, Georgel si Daniel, dupa ce am umplut cu aer cateva carafe de vin rosu, la un moment dat, Daniel, proaspăt absolvent al facultatii de construcții, incepe sa ne povesteasca in șoaptă (ca si cum ar fi un secret international) despre o afacere care merge la sigur, ne-a captat atenția mea si a lui Georgel instant, mai ales ca era bine pregatit cu date si cifre exacte.
             Afacerea de care povestea era o linie de productie caramida BCU (este un material de constructii asemanator cu caramizile BCA dar mai nşpa), pe masura ca avansam in discutie se contura foarte clar ideea unei asocieri in trei ca sa facem afacerea. Puncte forte erau crestera cererii din domeniul constructiilor si ambitia noastra de proaspat absolventi de facultate dornici sa intram in lumea afacerilor.
            A doua zi m-am trezit fara amintiri clare despre discutiile purtate si nu am dat importanta momentului insa pe la amiaza primesc un telefon de la Georgel: -"Ce faci mă? Vii?" -"Unde?" -"La finante ca sa ne facem actele pentru firma, in plm!", fac o pauza lunga... si realizez ca ăștia au luat in serios discutia de aseara, asta e, merg si eu sa punem bazele juridice ale firmei. Dupa stagaciile specifice unor afaceristi amatori am achizitonat utilajele contrafacute de la o firma obscura din Cluj, ne-am milogit de tatal unui prieten sa ne lase sa producem in curtea firmei lui si de bine de rau am reusit aplicam cu succes principiul sursei de finantare 3P (adica de la Parinti, Prieteni si alti Prosti).

            Bineinteles ca inainte sa ne apucam de treaba am planificat totul (credeam noi) pana in cel mai mic detaliu, tabele excel optimiste, planuri de dezvoltare pentru a produce pavaje, precum si împărțirea sarcinilor in noua afacere: Daniel, piesa de baza, coordona productia; Georgel vioara a doua, il ajuta pe Daniel la producție când acesta era plecat; iar eu faceam cele mai puține lucruri, teoretic trebuia sa asigur clienții pentru marfa produsa. Daniel urma sa primeasca salar de la firma, iar profitul firmei urma sa se imparta la trei, toate bune si frumoase pana aici, DAR de aici incolo incepe greul, pornim productia si deodata incep sa curga problemele peste noi din primele zile. Utilajul nu functioneaza corect, irosim materie prima, se temina banii, angajatii sunt sub orice critica, bețivi, leneși si dispareau dupa ziua de salar, Daniel se cearta cu Georgel si il loveste cu o bila in picior, nu avem stivuitor, nu puteam livra marfa, era vai de capu nostru, ne-am trezit intr-un blocaj financiar si psihic in scurt timp (nici 2 sapamani). Lovitura grea a venit cand Daniel, piesa de baza, aparasit corabia pentru un job la Cluj, dupa nici o luna de la inceperea afacerii. Georgel si-a gasit si el ceva de facut pe la Bucuresti, eu aveam un job la birou de unde nu ma puteam deplasa, ce era de facut? disperare! aveam clienti si nu eram capabili sa producem, noi cand am gandit afacerea nu am luat in serios munca asidua care urma sa o facem - greseala nr.1.
           Am cautat solutii si am chemat parintii (adica pe Gogu) din concediu sa supravegheze muncitorii, am reusit sa producem primul camion de marfa si sa livram marfa la primul client, nu pot sa va descriu bucuria cand am incasat primii bani livrand la Band caramida pentru un grajd am primit 37.500.000 lei (vechi), acest fior pe care l-a simtit atunci cand am primit banii m-a facut sa-mi dau seama ce vreau sa fac de atuci inainte...AFACERI. Am mai onorat doua comenzi si am oprit productia fiind singurul care a ramas in oras era imposibil de supravegheat de la servici afacerea, ne furau angajatii cimentul si il vindeau la acealsi magazin de unde l-am cumparat, si asa am reusit sa dam faliment desi era cerere pentru produsele noastre.
          Important este ceea ce am învățat din prima afacere, am învățat ca ai nevoie de mai multi bani decat planifici, ca nu e bine sa faci afaceri cu prieteni foarte buni, cu cat mai multi asociati cu atat mai greu merge treaba, ca este interzis imprumutul de bani intre asociati, ca tu trebuie sa muncesti cel mai mult in afacerea ta, însă am descoperit placerea de a face bani din afacerea ta, un sentiment puternic de tot care creaza dependenta. Pe lângă toate acestea învățături am rămas si cu o cărămida pe care o mai am si acuma in balcon.

7 comentarii:

  1. Felictari Seba....... pentru blog evident. Ma bucur ca incepi sa iti gasesti activitati :) sa treaca timpul mai rpd. Specific tie ai plecat de la adevar si l-ai inflorit sau agravat asa un pic si inca un pic. Dar inceputul si sfarsitul e identic cu realitatea. Tre sa recunosc ca partea cu bila nu are farmec, scuze Georgica, dar conteaza contextul si reactia ( unora, nu Georgica? )

    RăspundețiȘtergere
  2. Da totusi, cine plm e Georgica? :)))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  3. interesant interesant :)

    acum va dati seama ca la urmatoarea intalnire si "betie"vreau sa astiu care ii faza cu bila :):):):):):):)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei il stiu si pe Daniel si pe Georgel :))...nu stiu cat de mult e adevarat, stiam ceva la un moment dat de afaceri cu oarecare caramida, care a esuat...bravo Sebi, asteptam urmatoarea afacere :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @lyana: da, ii știi, nu cred ca o sa pun alte afaceri de a mele aici pentru ca nu sunt interesante, asta era prima si de aceea mi sa părut foarte importanta.

    RăspundețiȘtergere
  6. bine ma
    cum nu mai ai s alte afaceri

    RăspundețiȘtergere
  7. ca io am auzit tot felul de ciudatenii, ca daniel sar fi facut latifundiar in cluj iar Georgel s-a apucat de colectat bile, le-a vandut la fier vechi si dastea
    Apropo, mie mi se pare ca georgel a asalvat situatia

    RăspundețiȘtergere