Asta nu e pentru iubitorii de animale

Am vizionat recent filmul Amintiri din epoca de aur, foarte tare filmul, am ras de m-am imprastiat, legenda mea preferata este aia cu porcul care explodeaza in apartament :))))). Acest film m-a facut sa-mi aduc aminte si eu câteva întâmplări foarte amuzante, de la țară de data aceasta:
         Prima se petrecea in 1960 si ceva, in comuna Sincai, judetul Mures, protagonistul principal fiind tatal meu (adică Gogu). O distractie a copiilor din vremea aceea era sa lege o cutie de conserve de coada pisicii iar aceasta speriata va fugi si se va speria de sunetele din spatele ei mai tare si va fugi si mai tare si tot  asa. Da, dar tatal meu, copil fiiind, s-a gandit sa duca aceasta distractie la un alt nivel, asa ca a legat de coada pisicii o cârpa îmbibata cu petrol din lampa pe care a aprins-o, pisica s-a speriat evident si a rupt-o la fuga, dar unde credeti ca a fugit cu flacarile dupa ea? in fânar (şura cu fân) declasand un incendiu de toata frumusetea. Dupa o mobilizare exemplara a vecinilor cu galetile de apa s-a reusit salvarea fânarului in proportie de 80%.
      
        Tot in aceeași comuna, in 1992, in aceeași curte se pregătea lumea sa taie porcu, se adunaseră 3  specialiști, unu mai specialist ca celalalt, se dezbăteau tehnici care mai de care, numai profesioniști dom'le. Se desemneaza unu dintre ei, cel mai experimentat probabil, ca sa înjunghie porcu. Alti 3 vecini conving porcu sa vina din cotet la locul de taiere, il leagă, si expertul nostru înjunghie porcul care moare instant in secunda doi. Încep ceilalți specialiști sa il laude "Ooo ce mana precisa","Vai dar ce repede a murit", mama le toarnă câte un păhărel de țuică si aceștia le ciocnesc si le beau. Intre timp porcul este acoperit cu paie, ca sa il pârlească, si ii se da foc la paie, moment in care porcul se trezește arzând in flăcări si fuge cu paiele aprinse, dar unde credeti ca fuge?... Nu, nu in fânar, in cotetul lui unde moare a doua oara. Cate si-a auzit expertu lu' peste dupaia, cum stateau ei cu paharu de țuica in mana si se uitau stupefiați la porc cum fuge in coteț, si drupaceea au fost nevoiti sa-l care pe porc inapoi la locul de taiere, lucru nu tocmai ușor  prin noroi de juma' de metru cu un porc de 200 kg mort. O explicație plauzibila a fenomenului ar fi cea ca porcul a făcut preinfarct de la sperietura înjunghierii si nu a murit asa cum au crezut specialistii iar dupa cateva minute si-a revenit din infarct.
    
      In 1994, intr-o dimineata de toamna, popa din Grebenis, observa in curte ca toate cele 18 rate ale lui sunt leșinate pe jos. -"Aoleu ce nenorocire, o dat betesugu'n ele, s-or fi otrăvit?" ce e defacut o cheama si pe preoteasă si se consulta. Ratele erau încă calde semn ca au murit recent, nu prezentau urme de violenta asa ca varianta otrăvirii părea plauzibila, oricum era clar ca nu sunt comestibile, însă o vecina a zis ca e pacat sa le arunce penele fiind excelente pentru perna, atunci s-au apucat toți trei sa ciupileasca ratele repede cât sunt calde ca sa se ciupileasca mai ușor. Dupa ce le-au ciupilit le-au aruncat la părău (pentru ca din păcate in satele de la noi nu exista cos sau ghena de gunoi, oamenii arunca totul in parau), dar spre seara, SURPRIZA!!! cine credeți ca se întorcea in coloana, cu mersul legănat, de la parau? Da, cele 18 rate a lui popa, chele, fără pene, si mahmure, pentru ca de dimineață mâncaseră vișinele din borcanul de vișinată, aruncate neglijent după casa.


Avertisment!!! pe parcursul povestirilor de mai sus toate animalele prezentate au suferi traume fizice sau au fost ucise.

Be a Fan

Prima afacere

Se întâmpla in iunie 2006, sa fiu într-o crâșmă la masa cu inca 2 prieteni vechi, Georgel si Daniel, dupa ce am umplut cu aer cateva carafe de vin rosu, la un moment dat, Daniel, proaspăt absolvent al facultatii de construcții, incepe sa ne povesteasca in șoaptă (ca si cum ar fi un secret international) despre o afacere care merge la sigur, ne-a captat atenția mea si a lui Georgel instant, mai ales ca era bine pregatit cu date si cifre exacte.
             Afacerea de care povestea era o linie de productie caramida BCU (este un material de constructii asemanator cu caramizile BCA dar mai nşpa), pe masura ca avansam in discutie se contura foarte clar ideea unei asocieri in trei ca sa facem afacerea. Puncte forte erau crestera cererii din domeniul constructiilor si ambitia noastra de proaspat absolventi de facultate dornici sa intram in lumea afacerilor.
            A doua zi m-am trezit fara amintiri clare despre discutiile purtate si nu am dat importanta momentului insa pe la amiaza primesc un telefon de la Georgel: -"Ce faci mă? Vii?" -"Unde?" -"La finante ca sa ne facem actele pentru firma, in plm!", fac o pauza lunga... si realizez ca ăștia au luat in serios discutia de aseara, asta e, merg si eu sa punem bazele juridice ale firmei. Dupa stagaciile specifice unor afaceristi amatori am achizitonat utilajele contrafacute de la o firma obscura din Cluj, ne-am milogit de tatal unui prieten sa ne lase sa producem in curtea firmei lui si de bine de rau am reusit aplicam cu succes principiul sursei de finantare 3P (adica de la Parinti, Prieteni si alti Prosti).

            Bineinteles ca inainte sa ne apucam de treaba am planificat totul (credeam noi) pana in cel mai mic detaliu, tabele excel optimiste, planuri de dezvoltare pentru a produce pavaje, precum si împărțirea sarcinilor in noua afacere: Daniel, piesa de baza, coordona productia; Georgel vioara a doua, il ajuta pe Daniel la producție când acesta era plecat; iar eu faceam cele mai puține lucruri, teoretic trebuia sa asigur clienții pentru marfa produsa. Daniel urma sa primeasca salar de la firma, iar profitul firmei urma sa se imparta la trei, toate bune si frumoase pana aici, DAR de aici incolo incepe greul, pornim productia si deodata incep sa curga problemele peste noi din primele zile. Utilajul nu functioneaza corect, irosim materie prima, se temina banii, angajatii sunt sub orice critica, bețivi, leneși si dispareau dupa ziua de salar, Daniel se cearta cu Georgel si il loveste cu o bila in picior, nu avem stivuitor, nu puteam livra marfa, era vai de capu nostru, ne-am trezit intr-un blocaj financiar si psihic in scurt timp (nici 2 sapamani). Lovitura grea a venit cand Daniel, piesa de baza, aparasit corabia pentru un job la Cluj, dupa nici o luna de la inceperea afacerii. Georgel si-a gasit si el ceva de facut pe la Bucuresti, eu aveam un job la birou de unde nu ma puteam deplasa, ce era de facut? disperare! aveam clienti si nu eram capabili sa producem, noi cand am gandit afacerea nu am luat in serios munca asidua care urma sa o facem - greseala nr.1.

           Am cautat solutii si am chemat parintii (adica pe Gogu) din concediu sa supravegheze muncitorii, am reusit sa producem primul camion de marfa si sa livram marfa la primul client, nu pot sa va descriu bucuria cand am incasat primii bani livrand la Band caramida pentru un grajd am primit 37.500.000 lei (vechi), acest fior pe care l-a simtit atunci cand am primit banii m-a facut sa-mi dau seama ce vreau sa fac de atuci inainte...AFACERI. Am mai onorat doua comenzi si am oprit productia fiind singurul care a ramas in oras era imposibil de supravegheat de la servici afacerea, ne furau angajatii cimentul si il vindeau la acealsi magazin de unde l-am cumparat, si asa am reusit sa dam faliment desi era cerere pentru produsele noastre.
          Important este ceea ce am învățat din prima afacere, am învățat ca ai nevoie de mai multi bani decat planifici, ca nu e bine sa faci afaceri cu prieteni foarte buni, cu cat mai multi asociati cu atat mai greu merge treaba, ca este interzis imprumutul de bani intre asociati, ca tu trebuie sa muncesti cel mai mult in afacerea ta, însă am descoperit placerea de a face bani din afacerea ta, un sentiment puternic de tot care creaza dependenta. Pe lângă toate acestea învățături am rămas si cu o cărămida pe care o mai am si acuma in balcon.

Be a Fan

Campionatul de improvizaţie

Vineri 14 ianuarie 2011, ora 19:26 ... da-i a doua, da-i a treia, schimba banda, accelerează, FRÂNĂ FRÂNĂ!!! eram in intarziere si conduceam grabit spre teatru national.
- De ce eram in intarziere? pentru ca am avut un drum neprevazut pana la Sighisoara despre care o sa va povestesc alta data.
- De ce spre teatru? pentru ca incepea Campionatul de improvizaţie de la ora 19:30 si nu-s eu prea umblat pe la teatru dar atâta ma dus capu sa ma gandesc ca nu mai pot intra in sala dupa ce a inceput spectacolul.
Ma suna prietenii "Hai ma ce faci? Ti-am luat bilet."...  da-i a doua, da-i a treia ... pe scaunul din dreapta se afla varu' Dane, care strangea cu forta manerul usii, frana cu putere desi nu avea pedale, la un semafor ii arunc 10 lei si scap de el din mers in dreptul unei statii de taxi (la Mec)...continua raliul, toate semafoarele se inrosesc cand ma apropii de ele, stau astept, plec mai departe, parchez la Conti, si cand ma indrept spre intrarea din spatele teatrului, surpriza, un zid de 3 metri de care nu stiam. Ok, ma intorc si o iau la fuga sa inconjor cladirea sediu BRD, o doamna respectabila la bancomat se sperie de mine si isi arunca banii in sus strigand ingrozita, nu-i dau importanta, ajung la intrare... respir. Multa multa lume, ceva nu este bine, defapt lumea nu mai putea sa intre pentru ca sala era plina, ma dau de 3 ori peste cap, rezervare bla bla... intru am si loc langa gasca vesela cu care am plannificat iesirea (12 persoane).
              In scurt timp a inceput un spectacol tare de tot, comedie curata, locul perfect unde sa iesi cu prietenii intr-o seara de vineri.
Spectacolul cred ca este inspirat din exercitiile pe care le fac studentii la facultatea de teatru in timpul cursurilor practice, are si elemente de stand-up comedy, publicul are un rol activ, cântă, striga, propune locatiile sau stilurile pe care actorii sunt nevoiti sa le urmeze. Sunt mai multe exercitii de improvizatie pe care le fac alternativ doua echipe ce se intrec intre ele, mie mi-a placut cel mai mult momentul in care actorii erau nevoiti sa cante inr-o limba aleasa de public, o limba pe care nici nu o cunoșteau, am ascultat cântece inventate in rusa, chineza, portugheza si țigănească, DEMENȚIAL.
Eu totuși cred ca actorii au trisat si au folosit cam 95% texte memorate la repetitii, asta ma voi convinge cand o sa revad piesa.
Oricum am ramas cu multe momente amuzante din spectacol si chiar m-a inspirat pentru un joc de improvizatie pe care sa il joc cu prietenii la urmatoarea iesire, chef, cabana, adunătura.
          A fost o varianta de entertaiment excelenta inainte de a merge la Club Temptation ca sa ne îmbibam cu alcool si tutun, sclintindu-mi gatul de atâta holbat la pitzipoance.
Intre teatru si club ne-am indopat cu niste pizza, si astfel am  reusit sa umplu o seara de vineri dintr-un ianuarie sarac, intr-un Tg-Mures din ce in ce mai plictisitor.

Be a Fan

Prima postare

Exista un început pentru toate, asa ca am deschis şi eu acest blog pentru prieteni, despre prieteni si nu numai.

Când eşti unemployed (fara servici) de 4 ani, ca şi mine, ai mult mult timp liber pe care încerci sa-l umpli cu ceva.

In acesti 4 ani am muncit, nu va faceți griji, am incercat marea cu degetul si am început câteva afaceri, cam tot atatea cate am si falimentat, dar despre acestea va voi povesti in episoadele următoare.

Tot in episoadele urmatoare va voi povesti o serie de amintiri din adolescența, prostiile pe care le-am făcut împreună cu prietenii în perioada liceului și nu numai.

Somn usor, cu nasul in perna :P

Be a Fan